Ce este codependența?
Cealaltă persoană ar putea fi un copil, un adult, un iubit, un soț, un frate, o soră, un bunic, o bunică, un părinte, un client sau un prieten apropiat. Aceștia pot fi alcoolici, dependenți de droguri, pot avea o boală psihică sau fizică, pot fi o persoană normală care este ocazional obsedată de sentimente sumbre sau poate fi una dintre acele persoane menționate mai sus.
Cu toate acestea, nucleul definiției, precum și procesul de recuperare, nu se află în cealaltă persoană, în ciuda convingerii noastre că acestea stau la baza tuturor. Trebuie căutat în noi înșine, în modul în care permitem comportamentul celorlalți să ne influențeze și în modul în care încercăm să-i influențăm – în acea obsesie, control, „ajutare” și grijă obsesivă, în scăderea stimei de sine care duce la ura de sine, autocontrolul, furia și vinovăția constante pe care le experimentăm, în ciudata dependență de oameni ciudați, atracția față de excentricitate și toleranța acesteia, concentrându-se asupra celorlalți, ducând la retragerea de la sine, probleme în comunicare și în relații intime și la o scufundare constantă cu capul în tristețe, chiar și în depresie.
Codependența este o stare psihologică în care un individ se simte legat emoțional de celălalt. În astfel de stări, ei nu se simt valoroși, importanți. Ei cred că nu se pot descurca singuri cu viața. Se simt confuzi, vinovati. Ei cred că nu sunt suficient de buni ca să fie fericiți și să trăiască în pace. Se simt singuri și neînțeleși. Ei cred că o iau razna. Dar, de fapt, aceștia sunt codependenți. Când se întâmplă acest lucru – când apare codependența, își trăiește propria viață. Este ca și cum ai avea o pneumonie sau un obicei prost. Odată ce unul este infectat, nu mai există nicio scăpare. Dacă o persoană dorește să scape de ea, ea este cea care trebuie să facă ceva în acest sens. Nu contează cine este vinovat. Codependența este propria problemă, iar rezolvarea propriilor probleme este propria lor treabă.
